" A pair of powerful spectacles has sometimes sufficed to cure a person in love."

Norii gri se adunau de ceva vreme pe cerul ce era cândva albastru, toată seninătatea lui dispărând într-o clipă. Chipurile câtorva persoane nu mai erau atât de pline de viață, ci posomorâți, gânditori.. chiar în acele câteva secunde în care noaptea avea să pună stăpânire pe întreg ţinutul, locul părea să fie învăluit de fantasme.
Dar... linişte ca şi cum totul îngheţase. Era întuneric şi era frig. Stelele se pierduseră în neant lăsând ceaţa neagră, densă şi nesănătoasă să învăluie miezul de noapte. Chan Ho păşea pe covorul de frunze moarte, sfărâmate pe dalele de piatră, acoperind pământul umed ca nişte solzi. Un adevărat domeniu părăsit, pustiu, în acel moment părea uitat de vreme. Degajat, fără a mai schiţa vreun alt gest, scoase din hanoracul său pachetul de ţigări. Doar o privire în jur, fără o intenţie anume, apoi se auzi scurt sunetul brichetei, un nor de fum înălţându-se asemeni unei năluci în cele din urmă spre cer.
Se simţea fără vreo vlagă în momentul de faţă, anumite imagini din trecut derulând ca o casetă ce nu putea fi oprită.. dar strânse puternic din ochi, apoi îi deschise rapid şi totul revenise la normal. Îşi trecu mâna prin păr şi oftă cât putu el de lung, lăsând doar pentru câteva clipe ca tutunul său să se fumeze singur.
Fără să mai schiţeze şi alte gesturi, se aşeză pe o bancă din dreptul său şi privi în gol secunde în şir. Era sigur că nimic nu avea să-l bine-dispună în seara respectivă, cel puţin aşa credea în clipa de faţă. Dar probabil lucrurile pot lua şi o altă întorsătură, dar alungă orice gând de acest gen, făcându-se chiar penibil în acel moment şi fără a mai sta pe gânduri, trase adânc un alt fum din ţigara sa.

Totul era ok in ziua de astazi inafara de vremea urata care ma facea sa fiu din ce in ce mai suparata si posomorata.Nu ca un inger ar putea sa faca una ca asta.Aproape ca incepea sa ploua si frunzele erau din ce in ce mai suparate,in timp ce stateau pe jos.Chiar vroiam sa iasa soarele dar nu puteam sa controlez vremea.Pana la urma eram un simplu inger.Totul mergea asa de bine asa ca am vrut sa ma plimb.Vremea era posomorata dar cu o plimbare si un zambet o poti schimba foarte repede.Am inceput sa calc pe frunzele de pe jos si sa cad pe ganduri,chiar nu stiam ce sa fac mai intai si ceva imi spunea ca ma puteam duce in parc sa respir putin aerul aceasta rece.Mergeam cu pasi mici catre parc si pana la urma am ajuns acolo.M'am uitat prin jur.Nu era foarte multa vreme...mai bine spus aproape ca era gol.Pe o vreme ca asta cine ar fi iesit cu adevarat?M'am uitat la un tip cu o tigare in mana.Si uite si raspunsul meu.Am simtit un demon prin jur.Am zambit usor si m'am dus usor catre tip care statea pe banca si isi continua tigarea.Cu cat ma apropriam cu atat mi se parea mult mai dragut si totusi eram mult mai sigura ca e un demon.Ohh doamne,cum se poate?Un tip atat de dragut demon?Hai serios.M'am asezat pe banca de langa el uitandu'ma in jur dar tragand si cu ochiul la baiat.Era interesant asa ca nu aveam sa il pierd din priviri prea curand.

Ceaţa îi conferea o imagine sobră, ochii îi străluceau asemeni unor scântei, însă adierea vântului începu să-i liniştească spiritul din seara respectivă. Era agitat ca de obicei, însă treptat se calma complet.
Liniştea îi pria cel mai bine, când era vorba să-şi limpezească minţile. Pentru unele preferinţe, era catalogat drept un ciudat fără pereche însă asta îl afecta în copilărie, când era un băieţel. Acum, nu mai punea preţ pe nici un comentariu acru sau oricărui lucru răutăcios.
Elimină din minte orice gând urât şi trase adânc un alt fum de ţigară. Ochii negri cercetau fiecare amănunt din jurul său însă subtil, se aţinti asupra unei persoane ce o zări prin ceaţa densă. Momentan nu vroia să schiţeze nici un gest aparte, considera fiecare cu plăcerile sale. Nu avea să deranjeze pe nimeni în clipa de faţă, doar îşi fumă în tihnă tutunul, arelaxându-se şi mai mult pe banca pe care şedea. O simţise cu mult timp pe tânără faptul că era înger sau ceva asemănător, cu mult mai diferită ca el, dar în clipa de faţă nu avea dispoziţia să contrazică, să se certe sau alte lucruri "groaznice" pentru care mulţi alţii îl băteau la cap de când era un puştan.
Îţi lăsă mâna cu tutunul printre degete, pe genunchi şi îşi ridică privirea doar pentru o secundă spre cer, zărind vag luna prin ceaţa deasă însă îşi coborâ ochii mari şi negri către tânăra din dreptul său apoi îi închise. Nu cred că vroia să strice acea linişte care se aşezase peste ei, probabil şi ea avea nevoie de un moment de relaxare. Nu era atât de afurisit pe cât considerau alţii, probabil doar la unele vorbe care nu-şi aveau sensul, poate şi răutăcioase. Dar în seara asta, Chan Ho era cu totul altfel.
Îşi aruncă fără să mai stea pe gânduri acea ţigară la coşul din stânga sa şi apoi se lăsă uşor în faţă, pentru a-şi rezema coatele de genunchii săi. Inspiră aer adânc în piept, privind atunci parcă în gol, într-un punct fix. I-ar fi plăcut ca într-un fel sau altul, alţii să nu-l mai trateze ca fiind o persoană oribilă, însă unele imagini încă îi derulau prin minte, lucru ce-l determina să-şi ducă mâinile prin păr şi să strângă puternic din ochi. Dar îi deschise rapid, spunându-şi în sinea sa să înceteze cu astfel de lucruri şi să se liniştească o dată pentru totdeauna.

Am continuat sa il analizez pe atentie pe baiat iar dupa o clipa am inceput sa ma uit si pe cer. Linistea se aseza peste noi dar totusi eu nu aveam nevoie de un moment de liniste si relaxare. Pentru mine toate aceste momente de liniste si de relaxare erau apasatoare.Aveam mult mai multa energie in mine decat oricine altcineva dar se pare ca tipul de langa mine nu era lafel.Era totul diferit intre noi,eu un inger cu energie si el un demon linistit.Hmm totul suna asa de interesant.Am vazut cum a aruncat in cos,chistocul de la tigare si am oftat usor.Se pare ca numai mimica corpului sau vorbeste cu mine si nimeni altcineva nu avea de gand sa ma bage in seama.Si'a inchis ochii iar dupa si'a dat cu mana prin par si a strans de par.Se pare ca ceva puternic il apasa pe baiat.Se pare ca era foarte suparat si stresat de cineva dar oare puteam sa il ajut cu ceva?Oare una dintre vrajile mele il puteau face mai fericit si ferit de griji?Cred ca nu am nici o sansa cand este vorba de asta.Dar cred ca am o idee si puteam sa o pun in aplicare pentru ca baiatul era demon si nimeni uman nu era in jur,doar eram intr'un loc doar al ingerilor si demonilor.M'am ridicat si m'am dus in spatele bancii.Mi'am lasat aripile sa iasa la iveala iar dupa o ploaie de pene albe si stralucitoare ma facu sa dispar in aer. M'am plimbat usor prin aer in timp ce penele erau peste tot in aer si o lumina orbitoare se abatu peste amandoi. M'am dus in fata lui si am zambit dulce.
-Ceva te apasa si esti foarte suparat.Don't worry,be happy!Mereu trebuie sa zambesti pentru ca poate maine va fi mai frumos,sau poate mai rau.Da fiecare moment trebuie sa il traiesti si sa fii fericit.. my demon,spun eu zambind dulce in timp ce zburam inca prin fata lui

Rămase nemişcat încă pentru câteva clipe, până când acea tânără din dreptul său dispăru în aer. Îşi ridică atunci ochii atât de întunecaţi şi totuşi ce aveau impresia că sunt de copil, dar dincolo de acei ochi ce păreau făr' de vină, ascundeau o poveste cam neplăcută. Urmări la fel de liniştit şi tăcut acel înger, prinzând în mâinile sale albicioase câteva pene din aripile fetei. Încă nu schiţă nici un gest, doar le roti pe o parte şi pe alta, privindu-le destul de intens. Să fi fost sincer, nu văzuse până acum un înger, în toată splendoarea sa, lucru ce-l determina să surâdă atât de subtil, ca şi când nici n-ar fi făcut-o..
Îi auzi atunci glasul firav iar Chan Ho îşi ridică numai-decât privirea profundă către ea, ascultând-o cu atenţie. Pentru o clipă privi în jos, apoi îşi ridică din nou privirea şi clipi doar de două ori.
- Nu cred că aş putea cunoaşte răul mai mult decât l-am cunoscut. Şi nici lucrurile bune, cel puţin până acum nu mi s-a întâmplat. începu atunci tânărul coreean pe un ton plăcut auzului, unul chiar foarte liniştit, învârtind în continuare acele pene printre degetele sale lungi şi albicioase. Dar încerc să fiu, cum numeşti tu... fericit. încercă atunci brunetul să zâmbească, pentru tânără evident, căci el nu ar fi simţit asta în clipa de faţă. Atunci se aşeză mai bine pe marginea băncii, pentru a privi mai bine pe îngerul din faţa lui, ce după el era chiar foarte plină de energie. Şi totuşi, mereu accepta optimismul în jurul său, probabil că şi acel impuls pentru a zâmbi ar fi fost seninătatea fetei care deja deschisese subiectul. Pentru un scurt moment, îşi duse gânditor degetul arătător pe bărbie şi surâse din nou la fel de subtil, apoi întinse palma plină de penele albe ale îngeriţei, apoi dintr-un simplu gest, suflă către ele, acestea luându-şi lin zborul prin aer.

Am zambit dulce si am continuat sa ma uit la baiat si sa zambesc cand aceasta surase subtil. Am privit la actiunile baiatului si am ascultat cuvintele.Ehh se pare ca baiatul nu avea de ce sa fie fericit sau ce?Eu voi face orice ca el sa surade chiar cum a facut mai devreme.E greu dar pot face chestia asta.Am vazut cum sufla in pene si acesta se duc usor pe pamant.
-Ohh..serios.Alea erau penele mele,spun eu chitotind incet.Stii nu ma face sa devin rea si sa fac ceea ce poate vreau sa fac,
M'am lasat la pamant si penele mele disparura brusc.Am oftat usor si m'am pus langa baiat.M'am uitat putin la el si l'am pupat usor pe obraz.
-Asta nu e nici jumate din ceea ce as putea face numai sa vad un zambet pe buzele tale,draga demone. Stii nu trebuie sa asculti ce zice lumea si totusi trebuie sa uiti de trecut pentru a putea sa zambesti si tu, pentru ca esti prea dragut ca sa fii trist,spun eu chitotind incet
M'am uitat prin jur si am zambit dragut in timp ce am tras aer in piept.Sper ca nu ma va pune sa fac ceea ce trebuie.Asta inseamna sa il sarut,dar fac orice pentru a fi fericit.

Chan Ho o ascultă liniştit, fără să schiţeze alte gesturi şi atunci îşi îndreptă privirea pentru o clipă spre cer, lăsând uşor chipul într-o parte. Clătină uşor din cap la unele lucruri şi atunci îşi lăsă uşor în jos privirea de un negru profund, intens apoi îşi privi lung mâinile. Rămase uşor surprins la gestul fetei, faptul că-l sărutase pe obraz şi atunci clipi doar de cel puţin două ori, dar uimirea nu o lăsă aşa uşor la vedere.
Nici până acum nu spusese nimic, doar îşi împreună uşor mâinile în faţă şi îşi muşcă buza inferioară, având acea expresie de copil mic. Cine ar fi crezut că poate ascunde unele lucruri neplăcute în spatele acelui aspect ce doar părea inocent? Cel puţin el nu se considera "ceva" pozitiv pentru societate sau cine ştie ce alte prostii de acest gen. Însă îşi "ciuli" din nou urechile când auzi glasul firav al tinerei şi pentru o clipă îşi întoarse privirea către ea, aţintindu-şi ochii negri fix către ai ei.
- Este uşor să susţii o idee, până la proba contrarie. începu Chan Ho ideea, facând comparaţie la o doua frază a tinerei. Atunci îşi împreună mai bine mâinile şi se aşeză turceşte pe bancă. Da, ăsta era felul său de a se relaxa şi mai bine. Când eşti singur, cam te pot afecta unele lucruri dacă nu ai un sprijin moral cât de cât şi chiar şi aşa, sunt sigur că oricine poate avea clipe în care se desconsideră mai mult sau mai puţin. Sau poate mă înşel. Dar unele lucruri nu te pot face să treci uşor cu vederea peste anumite probleme. adăugă acesta uşor gânditor şi privi într-un punct fix, mai mult în gol.