Open up your plans and damn you're free<3

Ziua era pe sfarsite iar eu se pare ca cautam numai belele.Continuam sa ma plimb prin padure chiar daca eram destul de sigura ca pot avea mari probleme din cauza dublei mele naturi.Am zambit dulce in timp ce vantul parca vroia sa imi mangaie parul cu ajutorul adierei lui minunate.Simteam numai miscari in jurul meu dar eram mult mai sigura decat ar trebui ca sunt doar micile animalute care isi fac de joaca sau locuiesc in acest loc linistit."Nu fi prostuta Reira,trebuie sa ai grija daca nu vrei sa ajungi sa fii mancata sau chiar omorata".Vocea mea interioara deja incepea sa ma enerveze.Mereu nu eram sigura pe propria mea putere,nu vroiam sa omor pe nimeni dar daca vreun demon ma vor ataca nu voi fi responsabila de ceea ce se intampla.Se spune ca zanele sunt zane nasa care prin fapte bune si multe alte lucruri frumoase facute unui om,pot devenii ingeri.Deci eu am fost zana?Wow,ce ciudat ar fi si asta.Sa fi fost o zana fara sa imi dau seama.Dar oricum..acum nu mai mai surprinde.Totul este posibil.Precum se vede sunt inchisa intr'o lume a mea.Unde toti sunt la fel ca mine si oamenii nu au acces.Nici un om nu cred ca poate fi de acord cu natura pe care eu o am.Asta este foarte trist.Deci...avand in vedere aceste circumstante ,reiese ca nu voi mai trece peste un grad.Mereu voi fi un inger.Asta nu este asa de rau,asta ma bucura.Depinde de natura fiecaruia. Continuam sa merg si pana la urma unde mergeam?"Oo da...nici tu nu stii unde mergi.Atunci ce mai cauti in acest loc?Nici nu te'ai gandit la acest lucru" ..Ok acest lucru devenea din ce in ce mai enervant.Chiar langa mine era un bustean mare.M'am uitat putin la el si am zambit.Ma gandeam sa stau jos,ceea ce am si facut.M'am asezat pe acel bustean si am tras adanc aer in piept.Era mult prea frumos afara ca sa ma duc acasa.Mintea mea acum era linistita si parca,toata natura s'a dus la culcare.Tot ce trebuia sa fac eu acum era sa stau linistita,sa ma relaxez si sa am grija sa nu imi provoc probleme."Mda...de parca ar fi posibil acest lucru".M'am enervat foarte rau,dar pana la urma am tras aer in piept iar dupa l'am scos pe tot afara intr'un mod brutal.Printre buze imi iesi un oftat destul de scurt.
-Ohh,la naiba.Deja gandesc prea mult,spun eu mai mult pentru mine
Ce mai conta daca o ziceam in gura mare?Nimeni nu era aici.Asta m'a facut sa zambesc si totusi sa nu mai ma gandesc prea mult.Sau mai bine spus,sa ii spun vocei mele interioare sa taca din gura.Vantul facea un mic fosnait cand atingea frunzele. Asta imi suna ca un cantec,un catec de leagan care mi'l canta natura.Era asa de frumos,nici nu as fi vrut sa mai plec din acest loc minunat.Tot ce trebuia acum sa fac este sa stau linistita dar in aceelasi timp cu ochii in patru.Pot face chestie asta,deci se pare ca este vremea de relaxare intr'o padure minunata.Acum mai mult ca niciodata as fi vrut sa strig"La naiba,sunt libera!"