One single touch with your lips on my poison could kill you softly .

OOC - Duminică , 3 29 am .


Se trezi mult prea adormit în această zi . Privi cu ochii între - deschişi cerul întunecat . Nici măcar soarele nu a avut bună - voinţa să răsară . Se ridică încet , în linişte , ascultând cum doi şoferi , câteva străzi mai încolo , se înjură şi se claxonează gălăgios . Sare jos din pat ca o pisică , fără să facă niciun sunet . Uitându - se în stânga şi în dreapta nu vede nimic . Dar este de înţeles . Este singur într - un apartament imens . S - a îmbrăcat rapid cu o pereche de blugi negri , strâmţi , şi un tricou alb , simplu , peste care a luat un hanorac gri . Îşi aruncă telefonul într - un buzunar , cheile în celălalt , şi scoate căştile iPod - ului de undeva din multele sertare ale dulapului pe care l - a apmplasat deştept lângă uşă .
Porneşte o melodie aleatiu şi iese afară . Încuie uşa şi pleacă . Afară , cel puţin pe strada asta , nu este nimeni . Îşi desface rapid aripile şi îşi ia zborul în sus , fără să se mai obosească să ia un taxi până în afara oraşului . Nu mai vedea motivul de a aştepta în frig următoarele zece minute până vine unul . Vântul îl loveşte în faţă cu prea multă asprime . Zâmbeşte larg , privind de sus pădurea . Bate rapid din aripi şi plonjează în jos , ca să aterizeze între doi copaci mari , ceva fel formă de brazi .
Priveşte în jur , nu vede nimic . Somnoros , se trânteşte pe iarbă, rezemat de un copac , şi închide ochii .

Toata noaptea si-o petrecuse oriunde altundeva in afara de apartamentul ei.Nu putea dormi , parca ceva nu ii dadea pace , dar incerca sa lase toate astea la o parte.Statea pe o creanga , rezemata de trunchiul copacului si oftand incet butonandu-si plictisita telefonul.Era atat de plictisita si obosita , incat chiar nu avea chef de nimic.
Parca toata viata ei se dusese dracu , dar nici macar nu se mai recunostea.Acea masca pe care o purta o facea sa fie atat de schimbata incat era incredibil.Ofta incet , razand usor amar avand castile in urechi si lasand muzica sa ii rasune in minte.
Nu vedea nimic mai bun de facut.Era in padure , ce naiba putea sa faca?Nimic ,doar sa stea si sa isi lase mintea incetosata sa plece departe.Parca se drogase , asa arata ca naiba , dar pana la urma nu ii pasa nimic din toate astea.Nu ar avea de ce , avea pana la urma o viata inainte daca avea sa o distruga era fix problema ei.
Isi dadu ochii peste cap , lasandu-si capul pe spate si privind printre crengile dese ale copacilor cerul,Isi baga mainile in buzunarele hanoracului ce il purta in acel moment , vantul izbindu-se de chipul ei cu putere facand-o sa se strambe.