Vals cu iz de parfum. ~

Noapte . Un val de răcoare îl lovi în plin prin tricoul subţire pe care îl poartă . Dar , pentru prima dată în această zi , nu îi este fenomenal de cald , nu îi vine să se arunce în fântâna arteziană din centru ca să se răcorească măcar două secunde . Priveşte cerul negru , de smoală , este acoperit de stele . De ce există stelele ? s - a întrebat singur, privind cerul cât păşeşte drept înainte , printre nişte copaci pe care nu îi ştie , ascultând cum curge liniştit un râu . De ce nu ? veni automat un alt răspuns - întrebare în mintea lui ca să îl bage şi mai tare îl ceaţă . Surâde uşor , ducând mâna la buzunar să găsească ţigările . Trebuie neapărat să fumeze ceva . Îşi umezeşte buzele şi prinde o ţigare SevenStars între buze . Scoate bricheta fierbinte din buzunarul în care o strângea până acum câteva secunde între degete şi îşi aprinde " păcatul " , sacurând un fum nociv , despre care ar fi spus ei că îl omoară . Da , de unde . A ajuns imun la toate . La moarte , la păcate ... La tot . Zâmbeşte amar . Parcă toate sunt împotriva lui , cumva ,astăzi . Se opreşte . Lacul . Cum a ajuns aici ? De ce tocmai aici ? Oftează, aruncând ţigara terminată în iarbă , zdrobind - o cu piciorul .
O siluetă cunoscută se profilează la nici doi paşi . Acum ştia . Şi se urăşte că nu şi - a dat seama mai devreme . O vede acolo atât de bine încât ar fi în stare să îşi dea palme singur . Chipul palid şi ochii albaştri arzători . Totul , atât de simplu , atât de complex, atât de totul , tot acolo lângă el , dar aşa de departe încât îi e fircă să facă prmul pas .

Se apropie . Ar da orice să poată face şi el asta . Să o ia , fără nici cel mai mic motiv , în braţe , să o sărute , să o privească în ochii aceea albaştri şi să nu mai simtă pământul sub picioare . Dar nu putea face asta . Dar şi - a dus mâna la buzunar şi a scos din nou pachetul de ţigări ca să îl pună în buzunarul hanoracului . Zâmbeşte către ea dulce , dându - şi părul din ochi cu o mişcare scurtă şi graţioasă din cap . Face un pas în faţă . Îi place cum corpul ei se profilează în întunericul lumii . Surâde uşor,scoţând pachetul de ţigări din buzunar , de data asta nu l - a mai pus la loc , şi şi - a scos o ţigară şi bricheta pentru el , apoi l întinde către Rebekah .
" Vrei ? " o întreabă , zâmbind dulce , aşteptând un răspuns afirmativ sau negativ , dar măcar un răspuns , ca să îi adudă vocea . Cât de urât sună , " vrei ? " . Nici nu a salutat - o . " Ah , da . Hei ! " adaugă brusc , continuând să zâmbească spre ea , privind amăgit drept în ochii ei . Brusc şi - a dat seama că , indiferent cât de tare l - ar fi minţit , el ar fi crezut - o .

Nu mai fumează . Logic . Eşti un prost, Park, ţi - a mai spus cineva asta , hmm ? gândi singur , rpivind drept înainte , fără să se schimbe în niciun fel în exterior . Câteodată se gândea cât de bine ştie să mină . Surâde către ea , privind - o cum se mişcă din faţă şi în spate pe călcâie ca un copil mic . Îşi dă seama că i - a lipsit caracterul ei copilăros şi jucăuş , la fel de tare cum i - a lispit ea în sine . Zâmbi larg observând surâsul schiţat de ea . Brusc , observă şi el , cam deodată cu ea , cum este îmbrăcată . Zâmbi , scoţând din buzunare toate prostiile pe care le ţinea acolo . Îi întinde hanoracul cu zâmbetul pe buze , aprinzând în fine ţigara care l - a chinuit atât de mult . Îşi închide ochii , expirând un fum nociv în direcţia opusă ei . Îi pare bine că nu mai are aceleaşi obiceiuri păcătoase ca şi el . Dar nu le ura . Aşa a întâlnit - o pentru prima dată . Şi nu va uita niciodată acea zi . Nu are cum , de fapt .

O văzu cum îşi strecoară degetele printre cutele negre şi cum îl aşează pe ea . Îi este incredibil de mare. Dar îi stă atât de bine încât nu mai contează . Aerul cald al nopţii de vară îl înconjoară , făcându - l să se piardă în propriile sale gânduri pentru mai bine de câteva minute . Surâse către ea , simţind mirosul ei dulce când se apropie de el . O văzu cum se ridică pe vârfuri şi , pentru câteva secunde , nu putu decât să se gândească la un singur lucru . Buzele ei , dulci şi moi , atinseră chipul lui scurt , undeva în colţul buzelor . Se stăpâni cu greu să nu îşi întoarcă rapid capul şi să o surprindă într - un sărut , să o prindă îl el şi să nu o mai lase să plece niciodată . Vise de copil . Dar , în ironi sorţii , ea se comportă ca şi un copil .
" Cu plăcere ... " îi spune zâmbind dulce , atingându - i scurt chipul cu vârful degetelor . Apoi se trânteşte pe iarbă , privind drept în faţă , ascultând apa tăcută ce se mişcă în valuri mici . Se gândi cu ironie că prima dată când s - au întâlnit în jurul lor era o gălăgie de nici nu auzeau ce gândesc . Te iubesc... gândi el atunci . Dar nu s-a auzit .

Şi eu ... gândi în sinea lui fără să vrea . Dar cine are curajul să o spună ? Zâmbi , stingând şi ţiagara asta la jumătate . O văzu cum pleacă departe de el . Ce n - ar da să poată să o oprească , să se ridice şi să meargă la ea să o .. Să nu facă nimic , nu mai are nici un fel de curaj în el . Nici unul ? Nu , nici unul . Nici măcar cât să îi spună ce gândeşte . Surâde şi îi strigă numele . O cheamă lângă el . În imaginaţia lui . De ce ar făcut asta? Da, vrei să dovedeşti ce? Că încă eşti în stare , da. Prinde între degete două fire de iarbă şi o aşteapt degeaba . Dar , ce - i drept , nici el nu ar fi venit din prima . Se ridică rapid . Mai mult sări în picioare . Face un pas . Şi încă unul . Şi încă unul . Şi încă unul . Aşa , până la urmă, vei ajunge acolo , mai ai puţin . Zâmbeşte când aude şi mai bine apa tăcută peste liniştea dintre ei doi . Inima îi bate tot mai tare .
" Tu ce ? " o întreabă de parcă nu i - ar păsa , dar de fapt moare pe dinăuntru să ştie ce vrea să îi spună . Dar nu are cum să fie acelaşi lucru . Se simte ca şi cum ar vrea să îşi dea singur palme . O priveşte stând acolo , într-o transă completă . Îi zâmbeşte dulce , dându - i curaj .

O văzu păşind înainte, intrând cu picoarele în apă . Valuri de apă îi intră prin pânza tenişilor pe care îi poartă . Zâmbeşte , simţind răcoarea apei . Îi auzi răspunsul . Şi nu a mai avut timp nici să gândească . Zâmbeşte uşor şoptind acele două cuvinte pe care ar fi trebuie să i le spună din prima . " Şi eu . " i-a spus . I - a spus în cel mai dulce fel posibil , în care ar fi topit orice fată . Numai pe ea nu . Îi simţi buzele dulci peste ale lui . Oare cât aşteptase ziua aceasta ? Cât s - a gândit , ca un copil mic , la această secundă , la acest moment în care va fi a lui ? Extrem de mult , în orice caz . Secunde , minute , ore , zile, săptămâni , luni ... Secole . O eternitate până când să o revadă . Zâmbeşte dulce . printre săruturi , lipindu - şi mâinile de talia ei ,trăgând - o mai aproape , lipind - o de el , simţind - i corpl cald lipit de al lui .

Surâse uşor când simţi cum îi muşcă buza . Îi prinde rapid limba cu buzele , lipindu - se din nou într - un sărut scurt , insemnificant . Surâde uşor , gândindu - se la cât a aşteptat să simtă acest gust dulce , cât a aşteptat să o vadă şi să o simtă aproape de el . Simte că , împreună cu ea , ar putea la fel de bine sp moară , pentru că nu i -ar mai păsa . Ar fi fericit . Ce este fericirea ? Nu ştie . Dar când este cu ea nu mai simte nimic altceva .
Să spună ceva ? Ce să îi spună ? Nici un cuvânt nu este suficient de semnificativ ca să îi spună ceva . I - ar plăcea să trăiască doar în tăcere , în braţe le ei , simţindu -i mirosul , drogându - se cu gustul buzelor ei ... Dar nu poate . Zâmbeşte . Pufneşte într - un râs uşor , înfondat .
" Îţi dai seama că data trecutp nici nu auzeam ce îmi spuneai ? " îi spune , privind - o în acei ochi de o culoare inunană , de acel albastru de gheaţă , care ar fi speriat pe oricine .