You're just an illusion

Trecusera noua luni si nascuse de cand se sinucisese John , dar bruneta nu isi reveni nici acum.Statea intinsa pe patul moale , privind un punct fix al tavanul.Statea in acelasi apartament , pe care il detinea si cu atat de multe amintiri.Angajase o bona pentru copilasul de numai doua saptamani , sa fie sigura ca nu intervenea ceva sau cand ea era la facultate.
Isi inchise ochii oftand , privind absenta dormitorul , plin de atatea amintiri dulci-amare.Ii era nespur de dor de el si chiar si dupa atatea luni , nu putea sa isi revina sa treaca peste.Il iubea mult prea mult sa treaca peste tot ce s-a intamplat.

In tot timpul ala statuse langa Isabella insa disparuse de cand tanara nascuse. Nu putea suporta sa vada acel copilas care nu avea nicio vina. Dar acum era altceva. Era din nou viu, si poate ca lucrurile aveau sa revina la normal. Isi scoase telefonul din buzunar.
"Vino in padure, chiar unde e lacul. Te astept."
Dupa ce ii trimise mesajul, se aseza pe vine, sprijinit cu spatele de trunchiul unui copac. Spera sa vina si cu bebelusul, insa nu mentionase in mesaj.

Isi auzi telefonul sunand si il lua citind rapid mesajul.Ridica o spranceana si se ridica de pe pat schimbandu-se.Purta destul de des negru , dar mai facea si exceptii.Isi lua o pereche de blugi negri pe picior , tenisii cu modelul tablei de sah si un tricou alb , peste hanoracul.
Bona o anuntase ca trebuie sa plece , asa ca pusese bebelusul in scoica[ooc : un fel de patut portabil ] si iesi din apartament.
Habar nu avea de la cine era mesajul , dar renuntase sa mai creada in miracole.Pasii o purtara spre padure , acolo la lacul unde il gasise pe John si simtea ceva ciudat , o parte din ea parca se rupea in bucatele mici.

Isi aprinse o tigara fiind in momentul de fata mult prea stresat ca sa mai poata sa reziste fara sa fumeze. Abia astepta sa o vada, si in acelasi timp se simtea vinovat pentru tot.

Privi lacul si lasa bebelusul pe iarba lasandu-se pe vine privind-o cum doarme.Simtea din nou cum lacrimile ii intepau ochii din cauza a tot ce se intamplase.Ofta incet trecandu-si foarte fin degetele pe capsorul micutei schitand un mic zambet vag , dar privirea ii era goala.
Arata normal de dinafara , dar se simtea moarta pe dinauntru.

Iesi de dupa acel copac, privind-o pe Isabella usor incruntat, nevenindu-i sa creada ca ea si bebelusul lor erau atat de aproape de el. Acum putea sa le atinga dar se indoia ca Isabella putea sa-l ierte pentru tampenia pe care o facuse. Astepta doar sa fie vazut, nestiind ce sa spuna.

Se ridica intr-un final , intorcandu-se si stergandu-si lacrimile dand cu ochii de John.Ramase incremenita pe moment privindu-l , holbandu-se mai exact la el.Nu ii venea sa creada , era imposibil.
,, Nu poate fi adevarat... " murmura , simtind cum inima io lua la goana.

Ura situatia aia. Pur si simplu, nu stia ce sa spuna.
-Ba e...ii zise incercand sa schiteze un zambet dar nu reusi. Se apropie de ea incet si isi puse usor mainile in jurul ei.

Ii sari in brate pur si simplu , incepand sa planga ca un copil.Il iubea la nebunia , dar nu stia cum era posibil sa fie aici.Se incrunta , departandu-se si privindu-l urat.
,, Este imposibil sa fii viu , te-ai sinucis " spuse cu repros cuvintele , avand intentia sa il plesneasca.

-Uite, scuze pentru tot...dar a fost complicat...ii spuse, privirea cazandu-i asupra bebelusului de pe iarba. Era o fetita si era atat de micuta...nu ii venea sa creada.

,,Stii bine ca vreau explicatii " spuse privindu-l oftand incet.
Nu ii venea sa creada ca era acolo cu ea din nou , ii convenea , dar tot era imposibil acest lucru .Statu putin sa se gandeasca , dar nu mai astepta.Il prinse de tricou , tragandu-l putin spre ea si sarutandu-l pur si simplu.

Isi puse din nou mainile in jurul Isabellei, raspunzandu-i la sarut uitand practic de tot ce se intampla in jurul lor.

Avea mainile pe dupa gatul sau si spera ca sa nu fie totul un vis , nu cand se va trezi el sa fie tot mort , sa nu il mai vada niciodata.Isi inchise incet ochii , simtindu-se extrem de bine fiind in bratele lui , sarutandu-l.

O saruta pe crestet, tinand-o usor strans in brate.
-In tot timpul ala am fost acolo. Oglinda, usa, tot, a fost din vina mea...Scuze. sopti inchizandu-si ochii, continuand sa o tina in brate.

Isi lasa capul pe umarul sau privind in gol pentru cateva clipe.Isi amintea tot , tot ce se intamplase in acea zi.
,, De ce?De ce ai facut-o? " sopti tinandu-se strans de el.
Nu vroia sa dispara , totul sa fie doar o iluzie pentru ea.

-Nu mai conteaza, o sa-ti explic altadata. spuse sarutand-o din nou, insa privirea ii cobori iarasi asupra micutei. Nici nu stia cum sa o intrebe pe Isabella despre ea, pur si simplu, inca nu se obisnuise cu ideea ca era tata, si nici nu se simtea pregatit.

,, Stii ca ai merita o palma cat tine de mare nu? " spuse usor amuzata.
Acum da , ii venea sa rada , dar acum jumatate de ora isi dorea sa moara pur si simplu sa nu mai simta acea durere.
,, Imi pare rau ca nu ti-am spus de sarcina " spuse privind micuta ce dormea.

Se aseza pe vine privind-o incruntat pe micuta, nestiind cat de pregatit era sa fie tata. Habar n-avea nici macar sa tina un bebelus in brate sau sa-i schimbe pampersii. Era praf la capitolul copii.
Incerca sa o ia pe micuta in brate fara sa o trezeasca, fiindu-i parca frica sa o tina in brate, nu care cumva sa ii faca ceva. Era o senzatie...minunata.
-E frumoasa. spuse mai mult soptit.

,, Seamana cu tatal ei " sopti lasandu-se pe iarba moale.
Privi lacul plin de amintiri , defapt doar una care ii era de ajuns si il privi apoi pe John zambind cald.Il analiza , ii era frica ca acesta sa nu dispara.

-Ar fi trebuit sa-mi zici despre sarcina...zise privind-o pe micuta in continuare, parca nevenindu-i sa creada ca era fata lui. Avea sa-i ia ceva timp sa se obisnuiasca cu ideea.
Daca ar fi stiut de sarcina, lucrurile ar fi stat altfel...dar era bine si-asa. Acum era un moment perfect.

,, Stiu ...dar nu am stiut cum.Nu stiam cat de serioase erau lucrurile pentru tine si mi-a fost frica ca daca iti spun te voi pierde si oricum am facut-o " sopti privind in alta parte.
Chiar daca acum era viu , nu stia cat de mult vroia John sa revina totul cum a fost inainte de moartea lui , inca avea acel sentiment de frica ca il va pierde din nou.

-Poate ca sunt nesimtit dar nu atat de nesimtit incat sa fug din cauza unei sarcini. spuse asezandu-se langa Isabella, inca tinand-o pe micuta in brate. N-o sa ma descurc.

,,Stii ca nu la asta m-am referit.Si te vei descurca , vei fi un tata excelent si va fi norocoasa sa te aiba " spuse zambind incet , privind-o pe micuta din bratele lui.

-Intotdeauna am fost praf la capitolul "copii". spuse clatinand din cap, amintindu-si ca nici de fratele lui mai mic nu putuse sa aibe grija inainte.

,,O sa te descurci , stiu asta " spuse zambind cald.
Se simtea ciudat , dar ii convenea ca era din nou viu si acolo langa ea si fetita lor.